Botezul in apa

Gabriel Baicu

Există două variante de interpretare a textelor din Ioan cap. 3, versetele 3-6.

1 Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor.

2 Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.”

3 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”

4 Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?”

5 Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.

6 Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh. (Ioan 3; 1-6)

Când începe nașterea din nou? Începe ea odată cu botezul în apă sau este independentă de acesta și poate începe fie înainte, fie după botez? Ce trebuie să înțelegem prin nașterea din apă? Este această naștere din apă același lucru ca și botezul în apă sau apa reprezintă cuvintele consemnate de N.T.? Ce altă variantă de interpretare există?

19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

20 Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin. (Matei 28; 19-20)

Petru a schimbat însă formula de botez, pe care a prevăzut-o Isus (Iisus). După Petru, nu mai trebuie să botezăm în apă în numele Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt, ci doar în numele lui Isus Hristos.

37 După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?”

38 „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. (Faptele Apostolilor 2; 37-38)

Ce formulă trebuie să urmăm, pentru Botezul în apă, aceea prescrisă de Isus (Iisus) sau aceea recomandată de Petru? Nu este tot una. Diferența aceasta este suficientă pentru a despărți două doctrine și două confesiuni creștine între ele. Cine ne spală de păcatele noastre, este sângele lui Isus (Iisus) sau este apa botezului? Oare Petru nu a fost cu Isus (Iisus), atunci când El i-a învățat pe oameni despre ce formulă să folosească atunci când efectuează botezul în apă? Oare Isus chiar a spus cuvintele conținute de evanghelia după Matei, cap. 28; versetul 19? Dacă da, atunci de ce a modificat Petru formula botezului în apă? Avea dreptul să facă acest lucru? Nu este Isus (Iisus) fondatorul Creștinismului, poate oricine să schimbe cuvintele spusele de El? Câte din cuvintele spuse de El au fost schimbate de urmașii Lui, fără ca unii dintre noi să bănuiască acest lucru? Este Creștinismul o lucrare colectivă, în care, de a lungul timpului s-au modificat unele din învățăturile lui Isus (Iisus), de către urmașii Săi. Fără îndoială că da și una dintre dovezile incontestabile ale acestui fapt o reprezintă și formula care trebuie folosită pentru Botezul în apă. Este însă legitimă această modificare și multe altele? Probabil că nu este. Cu toate acestea, Creștinismul a suferit alterări substanțiale determinate de instituțiile bisericești, mai ales în interpretarea conținutului lui. Creștinismul este ca și un drum lung, pe care, după ce l-am parcurs, am uitat de unde am plecat și considerăm, în mod greșit, că acest terminal, la care am ajuns, este de fapt scopul inițial al parcursului nostru. Din nefericire nu este așa. Creștinismul s-a îndepărtat atât de mult de sensul învățăturilor lui Isus (Iisus) încât fundamentul său nu mai este vizibil, fiind acoperit de eșafodajul? care s-a construit deasupra sa.

4 Ioan, către cele şapte biserici care sunt în Asia: Har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine, şi din partea celor şapte duhuri, care stau înaintea scaunului Său de domnie,

5 şi din partea lui Isus Hristos, Martorul credincios, Cel întâi născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului! A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său (Apocalipsa 1; 4-5)

23 Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.

24 Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.

25 Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu; (Romani 3; 23-25)

Suntem spălați de păcatele noastre, prin sângele lui Isus (Iisus), în urma credinței în El și nu prin ritualul botezului în apă, așa cum ne informează apostolul Petru. Nu ne spală apa de păcate, ci ne spală sângele lui Isus (Iisus), apa este doar un simbol al morții și învierii noastre, împreună cu Hristos. Când suntem scufundați sau stropiți cu apa Botezului, noi murim, în mod simbolic, pentru păcat, pentru firea noastră pământească și când suntem scoși din apa Botezului, noi înviem împreună cu Hristos. (Romani 6; 4-7). Moartea și învierea noastră, în procesul Botezului în apă, nu sunt în fond reale, efective, deoarece noi încă nu am murit față de păcat, prin Botezul în apă, acestea sunt doar simbolizate, în acest fel. Din acest motiv, Botezul în apă este un simbol al nașterii din nou și el poate să se situeze fie înainte, ca și o anticipare a nașterii din nou, de exemplu Botezul în apă al copiilor, fie mai târziu, ca și o consacrare, în cazul Botezului în apă al maturilor. Ambele variante sunt la fel de valabile. Momentul Botezului în apă nu influențează procesul nașterii din nou, deoarece nașterea din nou sau de sus, deci nașterea din Dumnezeu, se face prin Cuvântul lui Dumnezeu, adică prin Hristos și de către Hristos.

25 Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea,

26 ca s-o sfinţească, după ce a curăţat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt,

27 ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană. (Efeseni 5; 25-27)

Prin ce a curățit Hristos Biserica, prin botezul cu apă sau prin Cuvânt? Botezul cu apă, fără Cuvânt nu are decât un sens simbolic, deci Cuvântul este determinant, este motorul nașterii din nou. Dar ce este Cuvântul? Mulți spun că prin Cuvânt trebuie să înțelegem Biblia. Eu nu sunt de acord, deoarece Biblia este doar cuvântul despre Cuvânt, căci Cuvântul lui Dumnezeu este Hristos.

1 La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.

2 El era la început cu Dumnezeu. (Ioan 1; 1-2)

Cuvântul este Hristos și Biblia este doar cuvântul despre Cuvânt, adică o consemnare scrisă, imperfectă, a spuselor și a faptelor Cuvântului Dumnezeu. A spuselor și a faptelor lui Isus (Iisus), deci cuvintele despre Isus (Iisus), fără faptele Lui, în viețile noastre nu au valoare, deoarece El nu a propovăduit Evanghelia Împărăției doar prin cuvinte, ci și prin fapte. Deosebirea între Hristos și Biblie este aceea că Hristos însemnă și cuvinte și fapte, în viețile noastre, pe când Biblia înseamnă mai ales cuvinte. Din acest motiv, Cuvântul lui Dumnezeu este Persoana lui Hristos și nu Biblia. Curățirea se face, în mod simbolic, prin Botezul în apă, fapt ritualic și în mod practic, curățirea se face prin Cuvânt, adică prin și de către Hristos, care este Apa vieții.

5 El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,

6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru; (Tit 3; 5-6)

Spălarea adevărată este de fapt spălarea nașterii din nou și nu spălarea Botezului în apă. Spălarea cea mai importantă este o spălare a inimii și nu a trupului, prin apa Botezului în apă.

19 Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus (Iisus) avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt,

20 pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său,

21 şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu,

22 să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată. (Evrei 10; 19-22)

Petru ne-a spus că suntem iertați de păcate prin apa botezului, dar de fapt botezul în apă nu are această funcție. Suntem iertați de păcate prin credința în Isus (Iisus) și aceasta nu se suprapune cu necesitate cu momentul Botezului în apă. (Romani 3; 25) Pavel vorbește despre spălarea care se face prin nașterea din nou și, prin aceasta, îl contrazice pe Petru, care susține că iertarea, adică spălarea de păcate se face prin Botezul în apă. (Faptele Apostolilor 2; 38) Nu este de mirare că există atâta confuzie în lumea Creștinismului, pentru-că unele din învățăturile apostolilor diferă între ele. Spălarea sau iertarea de păcate nu se face prin Botezul în apă, ci se face prin nașterea din nou, aici sunt de acord cu apostolul Pavel, deoarece numai o persoană regenerată spiritual, adică născută din nou, poate să nu mai păcătuiască. Botezul în apă este mărturia unui cuget curat, fără îndoială, dar nu este nicidecum o cale pentru a fi spălați de păcate, căci iertarea pentru păcatele noastre vine prin credința în sângele lui Isus (Iisus), credință care se poate manifesta mult înainte de Botezul în apă în numele Său, la maturi sau la copii ea se manifestă de regulă după Botezul acestora în apă. Copii sunt prezumați că au un cuget curat și, din acest motiv, ei pot să fie botezați în apă, fără nici o mărturie din partea lor. Între termenii spălare de păcate și iertare de păcate eu nu fac nici o deosebire, deoarece ei sunt sinonimi. Dacă cineva ar putea să demonstreze că iertarea de păcate și spălarea de păcate sunt două lucruri diferite, ceea ce nu este deloc cazul, după părerea mea, atunci aceea persoană ar putea să argumenteze în altă direcție decât am făcut-o eu.

Isus (Iisus) ne spală de păcate cu sângele Său, nu prin apa botezului, ci prin credința noastră. Dacă nu ar fi așa ar trebui să ne botezăm ori de câte ori păcătuim, pentru a fi spălați sau iertați de păcate, prin apa Botezului și nu este cazul. În înțelesul N.T. apa nu este doar o materie, ci este mai ales o Persoană. De aceea nu trebuie să confundăm apa Botezului cu Apa vieții, adică Isus (Iisus).

9 Femeia samariteană I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?” – Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii. –

10 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.” (Ioan 4; 9-10)

14 Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică.” (Ioan 4; 14)

37 În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea.

38 Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”

39 Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit. (Ioan 7; 37-39)

Isus (Iisus) este apa vie, apa din care trebuie să se nască cineva, în procesul nașterii din nou. (Ioan 3; 3-6) El ne dă apa vieții, adică pe Sine și apa botezului este doar un simbol. Isus (Iisus) ca și Persoană și botezul în numele Lui nu sunt același lucru, iar noi avem nevoie de Persoana Lui, ca să locuiască în noi și astfel să ne naștem din ea, nu avem nevoie doar de participarea la un simbol, care, dacă nu este realizat în practică, nu ne folosește la nimic.

4 Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.

5 În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.

6 Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;

7 căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. (Romani 6; 4-7)

Este limpede că, în realitate, lucrurile nu se întâmplă în acest ritm. Nu suntem oameni noi imediat după ce ieșim din apa botezului. Transformarea noastră este un proces de durată. Botezul nostru în apă este un simbol care prefigurează sau consfințește renașterea noastră spirituală, dar nașterea din nou, propriu-zisă, este nașterea din Apa vieții, care este Isus (Iisus) și din Duhul Sfânt. De ce se repetă menționarea sursei din care ne naștem din nou? Nu este Isus (Iisus) și Duhul Sfânt una și aceeași sursă? Fără îndoială că sunt aceeași sursă, dar mai întâi suntem chemați de Tatăl, apoi suntem îndreptățiți prin credința în jertfa lui Isus (Iisus) și după aceea suntem transformați prin acțiunea Duhului Sfânt.

Botezul în apă este un simbol dar simbolul și realitatea sunt două lucruri distincte. Adevărata apă este Isus (Iisus) și de aceea noi ne naștem din nou, din El și din Duhul Sfânt. El ne transmite învățăturile Sale, prin Biblie dar mai ales în mod direct, în conștiințele noastre, și Duhul Sfânt ne convinge de păcat și ne învață toate lucrurile. Este apa botezului, apa de care ne vorbește Isus (Iisus) ca început al nașterii din nou? În realitate, El ne dă apa spirituală din care ne naștem din nou, aceasta nu este apa Botezului. (Ioan 3; 5) Un simbol desprins de fenomenul simbolizat, de exemplu Botezul în apă, nu are nici o valoare. Simbolul ne poate chiar depărta de realitatea simbolizată, ne poate chiar deturna de la această realitate, dacă nu este plasat în contextul său corect. Pentru unii Neo-protestanți, simbolul Botezului în apă ține locul nașterii din nou, dar nașterea din nou nu se reduce la acest botez. Isus (Iisus) ne-a cerut să fim născuți din nou și nu doar să ne botezăm în apă, El a mers la esența lucrurilor nu s-a limitat la prescrierea unei forme ritualice. Din nefericire, pentru mulți Creștini, ritualul este considerat a fi chiar esența lucrurilor, acesta este considerat a fii realitatea în sine. Raportul dintre ritual și realitatea vie, interioară omului, spirituală, este tranșat, de cele mai multe ori prin atribuirea rolului principal celui dintâi.

Se consideră, de multe ori, că dacă suntem botezați în apă, suntem, în mod automat Creștini, fie că practicăm sau nu principiile creștine. Se consideră de asemenea că dacă participăm la liturghie, devenim una cu Hristos, fie că El locuiește sau nu în noi. Nu este deloc așa. Aș spune chiar că este mai important să practicăm în fiecare zi principiile învățăturilor lui Isus (Iisus) decât să participăm la diverse ritualuri creștine. Nu suntem una cu Isus (Iisus) doar pentru că ne împărtășim, în mod simbolic, cu sângele și cu trupul Său, la Cină sau Euharistie, ci suntem una cu El, atunci când avem același gând și aș adăuga eu și aceleași sentimente, pe care le are și El.

3 Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.

4 Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.

5 Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus: (Filipeni 2; 3-5)

Nu suntem ucenicii lui Isus (Iisus) pentru că ne-am botezat în numele Lui sau în numele Sfintei Treimi, ci suntem ucenicii Lui, doar atunci când iubim la fel ca și El. (Ioan 13; 34-35) Botezul în apă simbolizează nașterea din nou, dar aceasta din urmă este un proces complex, pe care Dumnezeu îl determină în interiorul conștiințelor noastre. Botezul în apă, fără nașterea din nou, nu are valoare mântuitoare, deoarece, după spusele lui Isus (Iisus), nimeni nu va vedea și nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu, dacă nu se naște din nou, adică dacă nu se naște din apă și Duh Sfânt. (Ioan 3; 3-6) A ne naște din apă înseamnă a ne naște din sursa de Apă vie, care este Isus (Iisus) și a ne naște din Duh înseamnă a fi transformați, a fi regenerați de către Duhul Sfânt, a primi un Duh nou, adică Duhul lui Dumnezeu și o inimă nouă.